N-a fost rau in sine socialising-ul angro de la serata de la institut, in conditiile in care eram deja sufocata de prezenta acelorasi 4 oameni in viata mea – namely actorii din Crave. doar ca imi trebuia ceva mai multa stapanire de sine.
Si, intr-un fel, faptul ca am dat cancel la intalnirea cu Mr Ticket-To-Ride, din cauze pragmatice , nu m-a scapat de tentatia seductiei , mai ales cand s-a prezentat sub forma mai multor vodka tonic din partea celui mai recherche dandy al serii, genul de tip care seamana cu 50% din cantaretii din trupe ’80s revival meets Stendhal-antiheroes meets polka-dot-shirt-policy-etcetera. Si da, evident flirtul a fost cel mai spumos pe care l-am avut de hat-hat-hat cu un tip, evident ca m-am ofuscat vazand ca danseaza mai bine ca mine, evident ca l-am socat nu o data ca sa intretin flama, evident ca palaria bunicii si outfitul meu de Mary Poppins going guerilla a avut ceva contributie. Evident ca stiam ce trebuia sa fac si totusi excitantele induse pe cale orala au castigat. Evident ca trebuia sa fug cat ma tineau picioarele dupa ce m-am ciocnit cu Nenumitul, dar n-am facut-o si abia abia am reusit sa fac sa vireze la loc dinamica relatiei in favoarea mea, dupa ce, dusa de val si de mana lui de “porc care isi asuma lipsa simtului ridicolului” sunt trasa la el acasa, din cauza unui whim care se manifesta aproape ca la Ionel Teodoreanu : “Trebuie neaparat sa ascult ACUM cu tine melodiile alea 2 de Jean Louis Murat, doar 2, si dup-aia ajungem si la I., hai “. Si dupa cele 2 melodii, am castigat – chiar am luat niste beri din frigo-ul lui si ne-am dus la I., unde dandyul se prajea pe toate partile, fiind deja la curent cu istoricul meu cu Nenumitul 🙂 .
ma uit inapoi la felul in care am scris si imi dau seama ca suna f.snobbish, autoindulgent si kiar laudacios , dar d fapt firul evenimential e atat de umilitor, incat doar asa pot sa ma “scot”.
si asta pentru ca mi-am meritat-o din plin. stopul ar fi trebuit pus dupa ce am plecat de la I. p la 7 , dupa o zbantuiala isterica p Les Rita si nu numai. ar fi trebuit doar sa traversez strada si sa urc la mansarda. in schimb, in dulcele stil papillonant si autodistructiv al celor care isi fut singuri tripul fain, m-am trezit p undeva p la Piata Iancului dup-amiaza. un sforait ritmic si o fata congestionata mahmura, de tip divortat cu behavior de divortat,care isi arata varsta de 27 spre 28 spre 30 si insensibila la dulcegariile mele de fata trezita, un tricou I love NY care nu a stat prea mult p mine, un soare de duminica-altora-si-nu-a-mea, cosurile de pe barbie tot acolo, si in bucatarie, o carte de Marguerite Duras deschisa cu cotorul in sus pe masa, un bilet de tren Valence Ville-Lyon Saint Exupery de acum 4 zile, un dus si un demachiant straine, hainele mele acum al naibii de stridente la lumina zilei, un mormait in loc de pa si o usa pe care a trebuit sa o descui singura ca sa ies. si era totusi acelasi individ cu care aberaseram despre Arcade Fire si Gianina Carburaniu not so long ago. e clar, tre’sa-mi fac o pancarta cu “No French, no cry”. Eh, ben, c est comme ca……
tip of the day: in loc de un sms de mersi de la un one-night-stand care parea ca te apreciaza mai mult decat visai, inainte sa te futa, conteaza mai mult pe sms-ul de exprimare a bucuriei revederii de la un ex pe care l-ai insultat si snobat in cunostinta de cauza,toata seara precedenta. de parca as mai fi avut nevoie de vreo confirmare a faptului ca esti interesanta doar cand te refuzi. Cresida, totally!!!
P.S. am aflat corespondentul termenului de cocalar in argoul francez actual – courtesy al unui conectat de la job (culmea!) – “Tectonik” , mai ales apropo de vestimentatie cocalara…. fara sa imi dau seama de provenienta termenului, m-am amuzat copios. end of story.
Comfortably Dog-Day Numb 