Archive for Uncategorized

block (all possibly creative) Notes!

ochi care dor. ciocolata milka cu mere si scortisoara. cheap flights cu blue si wizz la paris. martie. 26. combinatii. satsfacatoare. nesatisfacatoare. sex cu T. pozele lui radoi de la paris. pozele lui jbiri de la performance-ul de la paris. sex cu T. ana la paris. acum. vbim pe meebo, scurt si la (nici un) obiect. vase nespalate in dus. carte- “Mizeria”. joburi dubioase. cautari dubioase de joburi dubioase. sex cu T. acetona scursa si evaporata totodata in geanta. teste debile pe facebook si invitatii – tot pe facebook – la evenimente care nu ma intereseaza. si mai multe teste de personalitate pe facebook : varsta mea reala => 23 ani, accentul meu american => Northern, boala mentala secreta de care sufar => bipolaritate, tara care ma reprezinta => India. pf. cautari imagini Francesca Woodman, Sophie Calle. hai sa zicem ca si Cindy Sherman. sex cu T. glezne umflate. 3 programari una dupa alta maine. dupa repetitii. in ordinea asta. psihologie. ginecologie. EKG. Eastern Promises cu alta companie alaturi. Burn After Reading cu canicucafeaincawarm aduse de acasa vizavi la Studio. Nouvel Observateur. numar dossier special despre criza planetara care obliga la un keynesianism deloc inovativ. dor de un aparat foto. oja galbena. oja inutila maine cand va trebui sa o spal pe cap pe mama. indolenta lui. imposibil de combatut pentru ca e complet justificata. navel-gazing la propriu. cautari imagini din montari anterioare “Norway. Today”. teme nefacute la mai multe capitole. dor de Body Song. si complet aiurea dor si de Body Shop. tentatia verzisorilor bate sinsitra iar la usa. ochelari de vedere din nou in curand. infatisare la tribunal poimaine. totul sex. totul sec in afara de sex cu T. cercei de culoarea verzei, piele iritata de la frig. frustrarea si expectativa de a-l vedea pe Zsolt in Richard. senzatia de Drifting Away. cu litere mari. disutii despre iubirea conditionata cu lexi. timp pentru Virginica Lupu again? si tocma cand ’tis the season to be jolly?? muahhahaa- ha-ha. ha-ha. ha-ha. as the song goes.

Advertisements

maturatortul si orgastmul

sau “cocosfarcul” si “conopizda”… sau oricare alta din combinatiile tembele pe care le inventam impreuna cu mr T
asadeci acu fix un an reinvia mica mea viata sexuala, dupa abstinenta post-B. , flirturi inconsistente si peripetii in lumea macrobiotica si insalubra a sex-datingului, reinvia cum spuneam datorita unui dandy fitzos de la care am ramas cu un friend pe facebook si un documentar facut impreuna pe ArteRadio, si iacatamas acu, inflorinda si epanouie , nu atat datorita relatiei realmente STABILE asa cum poate numai un stafilococ sau un reumatism sa fie stabile, ci mai ales faptului ca alesul meu este fantastic la pat punct
iar teribila constiinta a satisfactiei si plenitudinii corporale aduce un zambet tamp si mistificator, mici coincidente stil telepatie, paranormal si comunicare extra-senzoriala de care nu ma mai credeam capabila. si mai ales, inscrise cu neon si design recherche sunt cuvinte precum incredere, dorinta, caldura, prietenie, micul/marele miracol al gasirii unui celuilalt care este tot atat de complex si complicat ca si subsemnata, dar care, culmea, face ca lucrurile sa para incredibil de tari, de simple, si de aproape …. cam ca si romanul omonim..
superflue si cretinutze par prin comparatie povestile erotice romanesti cu care m-am cadorisit , si sterse angoasele tarzii din nopti de vara.
pe de alta parte stiu ca periculos de aproape se afla constituirea unui clan in doi, care sa ne si ma ingroape. si nu stiu inca daca e simpla paranoia sau nu. cert e ca exista din ce in ce mai multe inside jokes pentru care “three is a crowd”, dar asta nu face momentan decat sa ma entuziasmeze. la fel de mult ca discutiile, raidurile la supermarket, filmele melo sau action-packed la care ne uitam pe videoproiector sau lipiti de monitor(t), de frisoanele de frig sau nu numai, de gelurile de dus pe care ni le recunoastem unul pe corpul celuilalt, de sesiunile de gadilat, de planurile, Parisul din mintea noastra si apartamentul din Essex, zbantuiala lui privata s.a.m.d.intr-un carusel de mici fericiri de nepovestit caci ar fi netraite decat de mine, si neinregistrabile caci ar fi insuficient de veridic redate.
cam asa. bine. e bine.

resuscitare (zanocin si ciproquin, thanks!)

dupa aproape o saptamana de izolare, multa muzica noua trimisa de oameni care ma vor sanatoasa, si repede, vreo douazeci de filme (re)vazute, restrictii alimentare care m-au facut sa pretuiesc enorm magia echilibrului sistemului digestiv 🙂 si ciuda de a nu putea face parte din tagma fetelor cazute pe jos de betie, sambata seara, in expirat (oh, the good old times), dupa somn pe felii, reverie, planuri de viitor, long distance calls la care nu ma asteptam, dupa prezenta unor anumite fete-zane in zilele mele secluded, si dupa asumarea maririi circumferintei curului meu de atat stat si nefacut nimic, simt ca mi-am facut scut nichelat si tunat si patinat deja impotriva asteniei de primavara.
e probabil o euforie aproape self-induced, dar am acelasi entuziasm ca Irina din 3S la venirea primaverii, aceleasi harnice concepte pentru o viata mai buna si mai putin plangacioasa si mai putin dependenta emotional – mai ales, de oameni care nu apreciaza compania mea, asa buna-rea cum e ea, acelasi zambet de incurajare in momentul in care brusc decelez o posibila bresa in ne’er-do-well-ismul de care ma inconjor cam 300 zile pe an. restul fiind cele cu soare, emotie, si curaj. restul fiind cele in care sunt invitata la film, din pura prietenie si fara interese meschine ca backbone al intalnirii. cele in care nu ma deranjeaza sa dau sau sa primesc flori. cele in care in care fac curat, inclusiv in debris-ul de deja-vu si deja-vecu. cele in care aleg sa ies din casa fara sa ma mai astept la nimic ostil. cele in care citesc cu inima deschisa si fara ochelari de soare, pe o banca, in parc. cele in care nu vanez nimic. cele in care nu uit sa ma uit in sus, fie si prosteste. cele care ma apropie de toate fostele mele perioade de descoperiri si acumulari. cele in care un film comercial rusesc teenage-feelgood ca “Piter Fm” si o comedie anglo-indiana ca “Guru” nu ma scarbesc si nu ma fac sa pufai knowingly, ci ma binedispun.
cele in care nu pazesc , nici nu ma ascund de telefon. cele in care imi imaginez ca intr-o buna zi, voi avea o casa, cu ferestre pe colt, si cu tavan inalt, si cu stucaturi false cu ingerasi, cu un pat cu tablie de fier forjat de care sa ma agat cand e cazul, cu kilimuri colorate pe jos si cu aceleasi desene peste tot pe care le visez atunci cand visez ca sunt la capatul lumii, langa capul Horn. cele in care ascult Francoise Hardy, Marie Laforet, Jane Birkin, Juliette Greco si nici nu e nevoie sa pozez in vreo reincarnare a lor. cele in care imi astept prietenele la ceai la cotroceni, la adapost de vantul sec si primavaratic de afara, citind din “Michelangelo Electric” la lumina lumanarii si rontaind turta dulce. in care stabilesc date si intalniri prin europa cu oameni de care mi-e dor si cum cautam fiecare, din coltisorul nostru, variante de cheap low-cost flights pentru a face posibil acest lucru. cele in care teatrul nu mai e o incrancenare, ci o optiune light-hearted si ludica, fara balansul feroce al aprecierii/exigentei. cele in care ma aplec si o sarut brusc pe mama pe obraz, dupa ce am facut-o “baba”, jumatate in gluma si jumatate in serios. cele in care pun punct si nu puncte-puncte. cele in care am unghiile curate, si mai ales, fara pete din lipsa de calciu.
ei bine, da, pe langa corvezi organizatorice, bancare, administrative, medicale, etc, azi este o zi minunata. si abia astept sa vad oameni citind in metrou, cupluri sarutandu-se pe trotuare, copii zambind in autobuze, cocalari scapand mobilele lor hype pe jos, oameni stand pe balcoanele institutiilor la care lucreaza, la un coffee break si tigara pufaita (fie ea si slim) cu lacomia lipsei de timp si a responsabilitatii pe care o incumba tinuta lor office impecabila.
joan_baez_bob_dylan.jpg ei da, pe ei ii ascult acum, in plin daydream, just before i storm out
si revad, dupa mult timp in care nu am mai aruncat ochii pe colajul de pe usa, una din insemnari : “Le paradis de ma maison, c’est trois minutes, aller-retour”.

…. poze din visualul cu Cosmarul din Crave….

03_2980.jpgimg_3085__unt-copy.jpgimg_3077__alex-copy.jpgimg_3128-copy.jpgimg_3110.jpgimg_3092-copy.jpg

sunt doar cateva… oricum tre’ lucrat o gramada la ele pe serii…

“primesti mesaje contradictorii pentru ca am sentimente contradictorii”

hai sa spunem ca e creditul tipei din “Speak” (productie showtime independent films pentru televiziune, 2004, a se citi film de Sundance, despre “micul adevar” al clasei de mijloc americane si progeniturile lor) ca isi petrece aproape tot screen time-ul ei tacand si jucand din fata-i blank. Initial m-a secat faptul ca e inca una din fetiscanele alea care joaca tipe avand cearcanele vizibil desenate si parul vizibil neingrijit, pentru ca la final, dupa un character development pentru sugaci sa stea mata-n coada de cate reinforcement de situatie mi-a bagat in ochi, gagica sa iasa din cocon si sa se imbrace mai cocalar decat in tot filmul, cu blush corai in obraji, in timp ce vocea din off – a ei , desigur – zice ceva coming-of-age-smart , in stilul “and up to this day i kept it in my heart” sau “but this time the tree did grow branches” sau pula mea, iar gagica fosta weirdo, acum reintegrata in comunitate si in perfect acord (acord iluminat, evident) cu parintii neiubitori, morala iudeo-crestina, violul din prom night, faptul ca e grasa liceului, mediile corporatiste, aventura boyfriendului imberb cu vecina adulterina, cataratul pe scara mall-ului a se citi scara sociala etc etc etc., dispare in ceata fade out-ului, in pasul strengarului. si INTOTDEAUNA PE O POTECA, poteca vietii get it? Cu alte cuvinte, lupta si vei invinge. Urla de cateva ori in dulap – cum face fata din “Speak” – si dupa luni de mutenie si depresie (in care a trebuit mUSAi sa lesini cand sa diseci o broasca in laborator si sa fii bullied de toata pafaristele liceului) – vei fi in sfarsit o amazoana, cum ziceam, cu blush in urechi si parul pieptanat frumos, care depaseste violul de vara trecuta si speaks up her rights (why? which rights?). Ziceam ca e creditul ei, pentru ca la cat de impanat de clisee “socant”-educative este filmul asta, daca alegeau o tipa mai putin interesanta ca fizionomie, as fi dat cu ceva in ecran. Or, pustoaica , pe numele ei Kristen Stewart, cu alura ei putin subdezvoltata, depri si aspru-poetica, e foarte ok mai tot filmul aka cand tace si nu face. In schimb, cand nu mai tace, ci face, vocea ei e sparta si enervanta, mai ales venind de la un personaj cu care , schioapa-schioapa, de bine de rau ai inceput sa simpatizezi pana atunci.
Cateva personaje bine construite din cateva linii ( se vede claaaar formatia USC a scenaristului, i reckon… si cum a urmarit el cuminte cumintel 3-act structure-ul; efectiv mi-a aparut un zambet de’a curmezisul fetei cand am vazut ca tipa ia hotararea AIA importanta la fix la minutul 70 din 90 . excelent timing 😉 ), si juste: esp. parintii. Nu si profii, care sunt cliseati vai mama lor. Proful de Art era de neprivit. Btw, wtf hppens cu profa paroasa de literatura engleza de devine asa o sweetheart brusc pe la jumatea filmului? din cate am inteles eu, tipa s-a futut de valentine’s si datorita acestui lucru viata ei si-a schimbat cursul?? Ma depaseste.
Imaginea e foarte faina, in stilul tuturor filmelor low-cost low-profile americane, nu europene (au si ele macar calitatea asta, de ce sa nu recunoastem…) si creeaza compozitii foarte picturale, care amintesc uneori de o corcitura Sofia Coppola meets Sam Mendes din American Beauty. Pe de alta parte, tema coming-to-terms-ului si urmarirea aceluiasi personaj , cu atata concentrare, il face mult mai apropiat de ceva gen “Winter Passing” (ala cu Zooey Deschanel), decat de “Saved!” sau “A Ghost World” cu care se aseamana in ceea ce priveste mediul descris.
Bottom line – un film bun de dat lu’sor-mea sa se uite. Avand 15 ani, o sa relationeze mult mai bine cu mannerismele personajelor, iar povestea nu i se va parea prea deja-vu, ca nu e nici asa de streetwise incat sa auda astfel de povesti toata ziua, nici atat de film-wise incat sa fi depasit cu mult faza “Girl, Interrupted”-with-a-twist. Deci un film pe care orice prof cu bun simt l-ar pune la ora de dirigentie si care nu poate face decat bine, la nivel mediu-social, ca o confirmare a faptului ca “da, cu putina vointa se iese si din rahaturi psihice gen trauma post-viol”. Ca nu asa stau lucrurile de fapt…well, asta se vede din pkate doar in spatele usilor inchise. Ma gandesc cat de diferite sunt Melinda si Lilja…. cat de diferite sunt sensibilitatile “in context” a 2 oameni cu culturi diferite ca regizorii celor 2 filme. nu vbim de calitatea estetica… doar de trama in sine….

duminica dimineata cu ganduri destul de optimiste apropo de repetitia de azi. ieri, reptitie dupa o saptamana intreaga in care nu ne-am vazut deloc. ieri s-a lucrat strans si binisor, dar iar n-am reusit sa repet finalul. lucrat cu Cristina la proiectii. stabilite datele de 19 si 20 dec ptr prezentare. Balint cu spor la lucru dupa mult timp si observatiile haioase ale Cristinei apropo de asta – “Mr.Bean combinat cu Araki-the-photographer”. Alexandra in forma din cauza disperarii cauzate de Noaptea Furtunoasa, banuiesc. [in seara asta de la ora 6, premiera la UNATC cu licenta de actorie “D’ale carnavalului…” . inchid paranteza]. oameni de care m-am atasat mult. dureaza prea mult – e peste 1h si un sfert , cu visuals cu tot. sa vedem. si sunt si momente multe de balmajeala crunta si lipsa de concentrare in ce au de jucat. textul si-a cam pierdut sensul – de asta ma tem – si a devenit un suport de replici si un nume pe afis.

si da, sunt in vrie inclusiv din cauza inregistrarilor fara permisiune pe care le fac si cu care il aprovizionez pe J. (dandy-ul a capatat un nume saptamana asta, datorita bunei purtari – sunat, iesit la masa, savoir-faire-semi-cavaleresc etc- de care da dovada, oh, atat de hilar, dupa ce i l-am barfit Nenumitului). trying to make up for it. momentan merge, ma simt flatata si il ajut la documentarea pe care o face pentru CNDB, inregistrand clandestin conversatii, fosnaieli etc dar macar stiu ca nu se poate repeta greseala mea de a topai in patul lui ever again, asa ca ma amuz sa cer (fara sa mai fie nevoie sa scot o vorba) un tratament de printesa – de care de fapt ma doare undeva, iar el sa se grabeasca sa mi-l ofere, ptr ca altfel ii ies vorbe ca e CHIAR mai prost crescut si mai muieratic decat Nenumitul. ma simt ca Colette sau vreo pipita intello a la Mihail Sebastian meets Carrie din SexInTheCity, care tese intrigi si barfe, nosaint.jpg dar ma amuza. e timp de Heidegger ( sau mai degraba, de Hannah Arendt, ca tot pe partea asta a baricadei raman), mai tarziu.

iar poza nu e a mea, am gasit-o pe blogul unei fotografe putin cam artsy-fartsy, dar ideea mi s-o parut draguta.

The University Quiz: Which University are you?



You’re the University of Virginia!
A fan of nickels and the Declaration of Independence, you
are an established member of the good old boys club. You spent a long time
trying to exclude people, but now you have managed to get a lot of
publicity for being good at publicity. Though you do have a darker side,
delving into Poe and pyromania. Some have said that you’re best known for
being a bit rotund. Still, people can’t wait to meet you.


Take the University Quiz
at the Blue Pyramid.

lol. deci nu a cazut aiurea pe teren sterp CarsonMcCullers si T.Williams, I guess

Flood – [coming of a] great quantity of water

Raining Pleasure in ziua a doua la B’Estival, ca sa vezi si sa nu crezi.

Gata, am convins-o pe a mea sora sa mergem in ziua a doua, what with Kasabian si…ermm…Kasabian ca puncte de interes. Si da, salivez semi-matinal gandindu-ma la lining-up-ul de la Summercase din iulie/spania, in idolatrie post-ado, ptr ca am de ce: Air, Arcade Fire, The Chemical Brothers, DJ Shadow, The Jesus and Mary Chain,My Brightest Diamond, PJ Harvey, ufa ufa, si Soulsavers feat.Mark Lanegan.
Dar da, ma pot multumi momentan si cu un pahar cu suc de portocale stoarse cu grija si saliva anticipativa, si cu un basm (feerie tragicomica mnuahaha) de-al lui Gozzi.

Si voila mai jos o poza cu unul din cei mai faimosi si frumosi copaci din lume, care se afla undeva cu numele improbabil-de-basm Allouville-Bellefosse (or so the website boasts…). Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi populeaza deja visele de noapte sau de amiaza-mare: copacu-modificat.jpg

Linkuricii zilei

hmmmm…. se vede ca brusc am mai mult timp liber….
deci: odiseea anxious-artsy nipona, hehe

Turner Classis Movies and Hermès present
Behind the Camera The Short Circuit
A Celebration of Cinematic Shorts.
nu toate filmuletele merita, dar e interesant

si ca ciresica recalcitranta de pe tort,
The Beat Page, ptr mai multa sau mai putina literatura “de nisa”

470bg.jpg

in rest, drifting off, ascult Bjork si The Postal Service, deschid ochii mari de uimire cand ma gandesc ca anumite lucruri s-au materializat nesperat de usor, pe cand altele nu, dummass me, si asa mai departe. Tot cu “Platonov” in brate, dormitez in metrou, si ma pregatesc sa ma uit la “Visitor Q”

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!