Archive for abisuri

Who’s gonna be a bad girl then? ….a…aaa… nu azi… nununu

in statie la 300, la romana. doua fete, dintre care una montagnarda si una office ajung in statie impreuna. dupa juma de minut aproximativ, cea montagnarda se uita in dreapta, se uita in stanga si se aseaza direct pe bordura trotuarului,
la 2 cm de asfaltul soselei. cea office ezita, apoi scoate un caiet, il aseaza cu coperta in sus pe trotuar, si se lasa in jos, langa cealalta. cele doua privesc drept in fata, rondul cu neoane, bannere, masini, aburul zilei de vara,
cladiri si deodata cea montagnarda se apleaca si o saruta scurt pe cealalta dupa ureche. apoi continua sa priveasca ambele fix inainte, una langa alta. le privesc – blonda si bruneta, pe bordura trotuarului, atat de expuse si atat de relaxate, in timp ce

mana imi tremura, tinand tigara intre degete, de la palpitatiile provocate de espresso-ul abia baut. si nu de al n-spelea controlor pe care il fentez de ceva timp incoace, desi acesta de astazi ar fi fost primul (si probabil ultimul) pe
care chiar l-as fi scos la o cafea. ca sa-i arat abonamentul 🙂
infernul este un tabel in excel, cu toate agentiile de turism din franta, chiar si cele cu sediul in garajul lu’nea Abdulache . un tabel cu tur operatori, agentii, producatori, firme de transporturi, si un excel care la circa zece secunde iti fute o eroare pe care nu o poti evita si cu care esti sigur ca te vei intalni
peste inca 10 secunde. infernul este a fi operator de introducere de date, cand tu ai fost obisnuit cu videochat-ul-cel-de-toate-zilele. infernul are si bonus – colege bronzate turuind despre plaja Kudos (huh?) credite de nevoi (multe) personale si
iubiti cu care se cunosc pe haifaiv, se cearta pe skaip si se impaca pe mibo (mda, mda, been there too, dar asta nu justifica tortura) – si colegi ageamii care urla cand joaca conquiztador pe noile lor macbookuri. muie. mie.
seara la Ioana Petre cu parada modei in haine outrageously vintage si minunat de excentrice, cu inghetata nepermis de buna, cu Cassavetes – oprit la jumate caci prea somn pe fetili culturizati, cu vin, chicoteala si numar de stand up a la Ioana in cinstea
“cortinei de cuvinte tainice” . hah. si a eternului puncte-puncte-Redbull-Cola-puncte-puncte-sunt-genial. hah. trezit langa dana, gandindu-ma cat de pacat ar fi chiar sa fie gay cel pe care Dana si-l doreste in perioada asta sa se trezeasca langa ea. de cand cu biblia body language-ului pentru prostalai
pe care o car dupa mine peste tot, ca wishful thinking, ma tot gandesc ca ar fi o eroare din parte-mi sa pun vreodata piciorul intr-o tara nordica, si ca in schimb, cu pedigree-ul si behavior-ul meu, am sanse ca semnalizator pe piste de aeroporturi. sau ca alungator-profesionist-de-tantari-cu-pliciul.
stewardeza tot e out of my league. Batman si Fatih Akin cu sor’mea, intr-o incercare disperata de a coaliza cu ea. rezultate sub asteptari. in schimb Batman peste asteptari si Auf der anderen Seite, sub Gegen die Wand. panica financiara. stagnare consternata in raport cu
acest “mating season” prezent peste tot in jurul meu. lumea se combina, se imbina, si eu ma gandesc serios sa merg singura-singurica la Massive Attack. cand cea mai mare descoperire pe care o faci in ultimele doua saptamani este o noua marca de cereale din taratze de grau, e ceva in neregula pe acolo.
nu mult, dar notabil. in conditiile astea, putin Bergman nu strica, mai ales ca ultima oara cand am revazut Sonata Toamnei am sforait glorios langa mama dupa vreo ora si ceva. ei da- paralelismul perfect – eu si mama, mult mai impacate dormitand coasta-langa-coasta , decat vor fi vreodata Ingrid Bergman si Ullman
in rolurile lor de mama-existentiala/fiica-existentiala. jill tracy, zbigniew preisner si the national. spre deliciul furioasei triste din mine, bagata la zdupul freudian al refularii si uitata acolo demult. sante.

Advertisements

Lilja 4-ever

abia m-am calmat, dupa ce am terminat de vazut “Lilja 4ever”
si pe langa furie si tristete, e si multa culpa, poate aiurea
da’oricum….
viata mea e realmente frumoasa, mai putin faptul ca in loc sa ocup partea aceasta a baricadei (pe care se aseaza Moodyson cu luciditate si hotarare, denuntand fenomenul si iubindu-si personajele totodata), ma indrept vertiginos spre cealalta. si teoretizarea nu scuza fapta.
ok ok
ok sa ne calmam
looking.jpglija4ever.jpgfriends2.jpg

She leads a lonely life/ She leads a lonely life….

ei bine cu superhitul Baywatch-in-depresie aforementioned (AceOfBase 😛 ), in varianta sa remixata de niste pusti punkoizi, in castile din urechi, am un moment de fulguranta azi-dimineata pe la 8.30 tocmai debarcata in piata romana din universul sumbru si inter-laced 🙂 al jobului … ma trezesc mergand pe strada luminata oblic de soarele-foarte-sssspecial care rasare de ziua nationala . ma gandesc ca poate n-ar fi rau, daca tot am facut noapte alba, sa stau la parada, in ideea ca multi barbati in uniforma vor spala (macar la nivel vizual) imaginea a multi barbati facand laba care persista, ca un monstru colectiv, pe retina mea, minute in sir dupa ce am iesit din tura. ca ideea mea despre masculinul demn, retinut, siguranta de sine rasata si cu influente saxone accentuate, ideea mea despre idealul masculin se va ridica din noroi si va luci alaturi de tricolor, chipie si sabii stralucitoare 🙂 slabe sanse, mi-am luat o merdenea instead si d la un chiosc Time Out-ul de saptamana asta. si da, am verificat. Nenumitul sta binemersi (asa cum fusesem anuntata) ca tanar boem, expat, putin incruntat si offbeat pe una din paginile glossy si sub poza lui e o mini biografie apetisanta. zambesc amar in timp ce ma ciocnesc de un trecator, ptr ca in acelasi timp merg p trotuar, musc din merdenea, trag din tigara, ma holbez in revista si dau replay rapid la toate amintirile incriminatoare pe care le stiu despre acest jeunehomme cosmetizat. si o tura rapida de adrenalina dinaia de ambitie si ciuda imi zice ca daca el poate, atunci si eu pot, si brusc arunc chistoc, coaja de merdenea, revista si ma cuibaresc la cald in autobuz, cu soarele fix in ochi, cu doua cosuri iesite brusc pe barbie si cu un chef nebun de repetitii. dar mai e pana diseara.
si iaca – nu am facut deloc asa cum imi propusesem, cu alte cuvinte nu am reusit sa-mi iau desuurile fantastice de la I.D.Sarrieri ptr a petrece o..hm… dimineata… dupa-masa… in fine, ziulica torida cu “mr.TicketToRide”, asa k am anulat date-ul si in loc de a-mi urmari interesul fizic, alerg cu limba scoasa dupa cel mental. mda. as usual. mda. si da, probabil ca si azi voi avea parte de glumitele unor barmani natangi cand o sa beau suta de finlandia intre un drum si altul, de frig “Vreo suparare, ceva, papusa?” “A, da ce’de cifre! ce tot calculezi acolo?” (viteza cu care o sa zbori daca imi mai sufli in ceafa). si panica de a nu da peste the wrong people pe strada, la 3 secunde dupa ce am lasat garda jos, vorba vine.
dar exista si lucrusoare minunate – citesc din corespondenta si insemnarile lui Paul Klee, parul imi sta frumos azi, sunt la ai mei (desi tre’sa o conving pe mama sa inceteze sa ma bata la cap cu genialitatea penalilor stil Mircea Badea, Supernanny, Dan Diaconescu 😦 etc) refacandu-mi provizia de pulovere, si ma simt destul de spre foarte plina de idei ptr scoala.
si inca o data ( a cata?) ma intreb de ce nu am dat la mateinfo la liceu, de ce nu ma duc sa vad si eu cum e in Dragonul Rosu/Europa, si de ce nu tin regim. Mylene Farmer si un trip , anyone? 😉

in spatele cearcanelor umbla vinisoarele rosii

nu stiu, e de bine, e de rau, e chestie de feng-shui ratat sau de karma sincopata, dar realmente nu reusesc sa inteleg incontro ma indrept. nu e vba de vreo senzatie de mal-de-vivre sau de bovarism prost-temperat, pur si simplu nu imi dau seama de directia in care se indreapta lucrurile. simt foarte pregnant ca se apropie o rascruce, ceva, dar ma depasesc circumstantele si nu pot nici s-o ard profetic, la modul “se apropie iluminarea si iesirea din pestera necunoasterii” bla. in fine, ce sa mai, e 5 jumate dimineata, sunt tot la job, si nu prea exista lucruri sympa care sa-mi creasca tonusul. nu are rost sa continuu forajul tip “dear diary, you’re the only one who gets me”, ca n-are rost. sunt multi care inteleg, dar nu mana lor protectoare ma va scoate din rahat….
in rest, recently seen : “Gangster No.1” – whoaaaaaaaauuuuu!!!!!! Paul Bettany miam miam delir ultraviolent magnetizant incredibil de amalgamat stilistic siiiiiiii ladies and gentlemen Malcolm McDowell , cu alte cuvinte Alex din Portocala la 60 de ani si nepotul lui cu alura de Edvard Munch-meets-Tarantino-meets-cockney stylishness…… aaaaaah ce clasa e filmul asta…. cu toate ca povestea e usurica.. eram in awe aseara, ma plimbam prin camera intre secvente, asteptand sa scada palpitatiile provocate de razorsharp dialogue si de vibe-ul ametitor de masculinitate.
si in dupa-masa asta, “Gosford Park”, revazut si salivat apropo de savoir faire-ul regretatului Altman, de precizia detaliului, de justetea caracterizarii personajelor, de documentare, de impletirea excelenta a planurilor si actoria!!! frate, Helen Mirren si Ellen Atkins si Maggie Smith si Emily Watson si Alan Bates si Derek Jacobi si Clive Owen, si Kristin Scott Thomas (ei bine, da, pana si ea joaca bine aici…) si si si o groaza din actorii aia pe care ii tot vezi in filmele bune, niciodata pe afis, intotdeauna in roluri secundare, kiar episodice, pe care le fac excelent si tocmai de-aia nu-i distingi de restul filmului si nu-ti amintesti niciodata cum ii cheama 🙂 in orice caz, my favourite Altman in afara de The Player si de Mash
si da, Jurnalul lui Palahniuk mere destul de greu, ptr ca intre timp tre’sa rezolv n-spe mii de ghinioane si rahaturi organizatorice, si cum prind ceva timp liber, in loc sa stau cu cartea-n brate (care carte apropo e mult prea sordid-gloomy ptr ce am eu nevoie acum) prefer sa trag un pui de somn – nu de frumusete, ci de supravietuire.
sper ca va veni si vremea a ceea ce cheama “luxe, calme et volupte” si a carui savoare am uitat-o de cand cu bonurile de masa frugala, cafeaua la dozator, intre un stres si altul, si orele de rutina.

—– Original Message —- From: popa alexandra-georgiana To: xxxxxxxxxx Sent: Tuesday, 27 November, 2007 10:14:51 PM Subject: hei rayo de sol

[ o s-o iau ca la chestionar, ca sa nu ametesc kiar cu totul…]
……uuui anunta-ma cum mai esti pretty please sa stiu sa nu ma ingrijorez prea mult
merg bine repetitiile?
hm… destul de bine, adica ar merge si mai bine daca nu m-ar urmari tot soiul de ghinioane, gen imi racesc actorii unul dupa celalalt, ma duc cu cineva cu masina la un depozit de materiale si fac accident pe drum, ptr ca un politist beat (culmea!) ne tamponeaza masina…, mi se fura din sala in care repet 10 metri de panza de catre cineva de la anul I … Balint e din ce in ce mai ciufut, Iulia e ferm convinsa ca e antitalent, Alexandra e toata ziua-buna ziua chemata la TVR, unde face pe blonda proasta intr-un sitcom de 2 lei – i wonder why she stoops so low.. Puiu e surmenat, ca repeta la 4-5 proiecte in fiecare zi si a ajuns aproape sa le incurce… oooof…. singura chestie care merge e partea cu proiectiile , care chiar o sa iasa decent si interesant.. in fine, personal simt ca treaba mea “creativa” la Crave s-a terminat, si ca acum urmeaza doar partea de decorator-masinist si de promovare, care sunt cele mai boring, dar absolut vitale
– pe 8/12 avem repetitie generala, si pe 11, 12 si/sau 13 il prezentam in scoala. am gasit si o modalitate sa aducem si o gradena in salita aia, asa ca hopefully vor intra cam 20-25 (hai, 30, daca se mai sta si in picioare) oameni in sala, ceea ce e f.ok.
-iti trimit cateva poze de la repetitii, din cele pe care s-ar putea sa le folosim (prelucrate, evident), pentru afis

esti hranita indeajuns?
da, doar ca mananc foaaaaaarte neregulat si foarte putin, iar astfel efectul lor se anuleaza (no weight loss, i’m afraid…. ) si da, cancerul sta bine, pall mall ul zilnic proletar sa traiasca!
ai caldura in micuta ta mansarda?
aici e tricky, caci priza e cam fucked up si la o simpla impiedicare de firul de la prelungitor, se fute priza si ergo ciuciu resou,…. e minunata caldura uscata si cu reflexe rosiatice pe peretii mansardei, dar te trezesti dimineata (sau, ma rog, p la 11 in cazul meu, dupa ce vin d la job dimineata) in sweat si cu fata umflata de caldura lool
puiu se comporta frumos sau iti da batai de cap?
cu puiu aproape ca nu ne intalnim decat la repetitii, dar ne permitem sa ne gandim unul la celalalt de temps en temps, ergo el fura pahare de whisky de la events-urile la care participa ca dansator sau mim, si eu imprumut Naked Lunch in engleza ca sa-i-l dau sa citeasca si tin supa – supa la minut, of corz – la cald
in rest, ne facem lista de imbunatatiri la mansarda si delegarea responsabilitatilor de curatenie de Craciun si ne pregatim sa implinim un an de cand ne-am mutat impreuna.. btw, cred ca el si valentina sunt impreuna for good , de data aceasta mai in vazul tuturor.. sau poate iar ma inseala ochii si spun tampenii… asa mi-as dori sa se hotarasca odata copiii astia ce vor…

vin la tine pe la sfarsitul lunii decembrie sa iti pictez un mic perete al mansardei?
aici e simplu – daca hans iti lasa timp sa respiri…..

ce cadouri vrei de craciun?
in principiu, cand zici Craciun pentru mine zici pat si saltea de la Ikea – ma chinui sa am banii gata pana atunci,
si in afara de asta, nu ma astept decat la prostioare armonioase si pline de caldura , caci de “lucruri serioase” si
investitii “comme il faut” nu-mi arde…
mergi cu mine la IKEA ? (da da da! stiu ca vrei hai sa luam ghirlande cu stelute)
well, speaking of which! la Ikea am fost de vreo 3 ori in ultima luna, cu cumparaturi ptr Crave si momentan mi s-a acrit, mai ales ca in mod sigur va trebui sa merg pe acolo in jur de 15/12 ca sa-mi iau pat etc, asa ca daca am putea postpone pana atunci minunatul trip ikeatic, ar fi genial
iti hidratezi pielea indeajuns?
:))))))))))))))) aici ai nimerit-o…. chiar alaltaieri mi-am dat ultimii bani pe luna asta din cei alocabili sanatatii si “bien-etre” personal, pe o crema de la Vichy, ca ma saturasem sa dau iama in Apidermin-ul gretos al mamei d fiecare data cand ajung pe la ai mei, ptr hidratarea moacei. asa k m-am ales cu o crema cu textura traznet, gaura in buget, si fata rozalie care induce oamenii in eroare cum ca as duce-o magnific in perioada asta (aaaarrrghhhh)
ce naspa e sa comunicam cam o data sau de doua ori pe luna – ti-e dor de mine la fel de mult cum imi e si mie dor de tine? (uite atat de mult : deschide laaaaaaaaaarg bratele ca in felicitari)
……………… ce sa mai zic si eu….. vai de steaua noastra……………………
am chef sa mergem la un film la cinemateca .vrei?
pana una alta e fest f francez, si tare mi-ar place sa mergem sa vedem Persepolis impreuna, ca cica e un super film… sau altul daca vezi ceva in program care iti face cu ochiul,mai ales k e si ceva editie speciala dedicata lui Ludivine Sagnier (prietenii stiu de ce)… si indiferent de posibilele intalniri de neevitat cu persoane absolument-a-eviter , la urma urmei experienta filmica, cu tine alaturi, imi lipseste foarte tare
cum merge slujba?
iti atasez ceea ce , cu lacrimi de rasu’plansu’ am citit intr-o buna noapte prins in piuneze pe peretele de langa cabina de audiotel la care lucram, si pe care nu m-am putut abtine sa nu le copiez pe calc…. in rest, castig la fel de bine ca inainte, dar – fireste – mai toti banii intra in piesa si in investitiile comsumabile de pana acum, si in nenumaratele penalizari (biblio, RATb, intretineri, recuperat linia de la telefon) de care mi-e impanzita viata de bo-bo sihastra lol… daca o citesti la tine in cap cu intonatia de “zen leadership” corespunzatoare vei vedea de ce m-am amuzat o seara intreaga… tipa mea preferata de la live, – si totusi, cea care arata cel mai mult a curva – mi-a promis ca vine la piesa, in timp ce bea din al catelea?energizant pe noaptea aceea si se plangea ca uraste sa munceasca
cand e la ciclu…. lol, same as us, numai ca la ele aceasta replica are cu totul alte valente…..
si mai e un detaliu naspa – la fel ca oracolele, templele, bisericile, sistemul bancar sau nonstopurile alimentare, pravalia labei online is supposed to never shut down, asa ca se lucreaza la firma si de Craciun si de Anul nou. mai intai am ras ca la o gluma buna, apoi, cand mi s-a spus ca e pe bune, si ca e foarte posibil sa lucrez fie in noaptea de 24-25/12, fie – si mai rau – in noaptea de 31/12- 01/01, mi-a inghetat rictusul si m-am pomenit rugandu-ma fierbinte sa nu dam cu banul cine o sa ramana in noptile alea, ca la norocul meu… of…

am terminat de citit Belle de Jour -jurnalul unei prostituate si acum sunt la Florian Zeller – Fascinatia Raului….tu?
tocmai citesc “Jurnalul” lui Chuck Palahniuk, dupa ce m-am delectat citind in momentele moarte de la munca, din “Nuvelele ” lui B.Vian, din volumul ala cu coperta de Helmut Newton cu gagica bruneta si focoasa in director’s chair in plin desert kansas-ian… in fine, ca nuca in perete si nici o legatura cu continutul, dar sa trecem peste… ah, si citesc si un roman scris de tipul care a scris piesa pe care am ales-o pentru licenta, se cheama “Visage Retrouve” si autorul se cheama Wajdi Mouawad, si e o combinatie de “Micul Print”, Jonathan Coe – ca impletire de planuri – si Holden Caulfield, ca atitudine.
btw, iti atasez si textul meu ptr spectacolul de licenta – pe care am reusit sa-l traduc din franceza quebecoise – aaaarggghhh, horrenduous – cu o tipa de la litere mai desteapta decat parea. astept sa ai timp sa-l citesti si sa-mi zici parerea ta. e pe tipul monoloage (ba vulgare, ba onirice) stream-of-consciousness.
ai votat duminica asta?
nu, spre rusinea mea, e chiar prima votare, de orice fel, pe care o ratez – de cand mi-am inceput viata de cetatean, dar sincer, duminica am avut filmare toata ziua pentru proiectiile de la Crave,asa ca no more zoon politikon ptr mine these days… cum a fost la supraveghere?
ne vedem la un ceai duminica viitoare?
hope so, dar n-as sti inca sa-ti spun nimic, ptr asta am si platit si deblocat telefonul, ca sa devina posibile revederile
sufar putin de EDS aka Elena – Deprivation Syndrome 😦
stiu ca ti-au taiat telefonul si ca la e-mail ai acces sporadic but we can communicate you know 😉 drop by my place anytime – i have chocolate!

*pfttiiiiu nu ma asteptam sa compun un email de tip “chestionar inchizitiv de personalitate” (sau poate “inchizitor”?!) forgive me ^^

+ am o invitatie pentru doua persoane pt data de 5 decembrie 2007.
E un spectacol al trupei Mayumana din Israel ( de acrobati actori dansatori saltimbanci) care se vor destrabala pe scena la palatul copiilor incepand cu ora 19.
suna mai mult decat fun nu?
please spune-mi daca vrei sa vii imediat cum primesti emailul pt ca tata trebuie sa sune organizatorii si sa spuna numele persoanelor care vin la eveniment.
mi-as dori foarte mult, dar tot pe data de 5 e premiera la spectacolul de licenta de la actorie de la o grupa din anul paralel cu “A 12-a noapte”, si eu ii ajut la lumini, (ma rog, eu si cu Mazgareanu), partea proasta e ca nu stiu la ce ora se prezinta si sincer, tare ma tem sa nu fie tot de la o ora gen 7 sau 8… deci, n-as putea sa-ti promit nimic

aa si in caz ca esti curioasa eu sunt foarte bine *YYEEEYYYYY…ma vindec ….fara sentimentul acela cah scarbos de sfarseala si cu o mare pofta de viata ^____^

te iubesc
si te imprejmuiesc
cu bratele mele ca de copacel!
dormi frumos ia vitamine si bea mult ceai
-* tocmai imi facem ceai, si, apropo, Dana (ET) s-a angajat la o ceainarie de pe langa gradina Icoanei, care se cheama “Serendipity”, am fost sa o vad intr-o zi….arata foarte dragut, desi o sa vezi de ce e un loc asa bizar… poate mergem acolo sa bem ceai next time we see each other…
cius ~

Post-profesional si ante-diluvian

sherman_untitled_175.jpgsherman_jpg.jpg
I spy a boy, I spy a girl.
I spy the worst place in the world,
in the whole wide world.
Oh you didn’t do bad,
you made it out,
I’m still stuck here oh but I’ll get out.
Oh yeah I’ll get out.
Can’t you see the giant that walks around you seeing through your petty lives?
Do you think I do these things for real?
I do these things just so I survive.
And you know I will survive.
It may look to the untrained eye,
I’m sitting on my arse all day.
I’m biding time until I take you all on.
My Lords and Ladies,
I will prevail,
I cannot fail.
Cos I spy.
Oh I’ve got your numbers,
taken notes,
I know the ways your minds work;
I’ve studied.
And your minds are just the same as mine
except that you are clever swines,
you never let mask slip,
you never admit to it,
you’re never hurried.
Oh no no no.
And every night I hone my plan
how I will get my satisfaction,
how I will blow your paradise away away, away.
Cos I spy.
And it’s just like in the old days –
I used to compose my own critical notices in my head.
“The crowd gasp at Cocker’s masterful control of the bicycle,
skilfully avoiding the dog turd next to the corner shop.”
Imagining a blue plaque
above the place I first ever touched a girl’s chest,
but hold on,
you’ve got to wait for the best.
You see you should take me seriously.
Very seriously indeed.
Cause I’ve been sleeping with your wife for the past sixteen weeks,
smoking your cigarettes,
drinking your brandy,
messing up the bed that you chose together.
And in all that time I just wanted you to come home unexpectedly one afternoon,
and catch us at it in the front room.
You see I spy for a living,
and I specialise in revenge,
on taking the things I know will cause you pain.
I can’t help it,
I was dragged up.
My favourite parks are car parks,
grass is something you smoke,
birds are something you shag.
Take your “Year in Provence”
and shove it up your arse.
Your Ladbroke Grove looks turn me on, yeah.
With roach burns in designer dresses,
skin stretched tight over high cheek-bones,
and thousands of tiny dryness lines beating a path to the corners of your eyes.
And every night I hatch my plan,
it’s not a case of woman v man.
It’s more a case of haves against haven’ts.
And I just happen to have got what you need,
just exactly what you need yeah.
La la la la la la la la la la,
in the midnight hour.
La la la la la la la la la la,
I will come to you,
I will come to you,
I will take you from this sickness,
dinner parties and champagne,
I’ll hold your body and make it sing again.
Come on – sing again,
let’s sing again, oh yeah,
Cos I spy,
yes,
I spy.
I spy a boy,
and I spy a girl.
I spy the chance,
to change the world,
to change your world.

Cu ura, patima si cel mai amar grin (ca nu pot sa-i zic zambet) pe care l-am avut de mult timp. Si cu madama Cindy Sherman fiind, mai mult ca sigur, on similar wavelenghts….

The University Quiz: Which University are you?



You’re the University of Virginia!
A fan of nickels and the Declaration of Independence, you
are an established member of the good old boys club. You spent a long time
trying to exclude people, but now you have managed to get a lot of
publicity for being good at publicity. Though you do have a darker side,
delving into Poe and pyromania. Some have said that you’re best known for
being a bit rotund. Still, people can’t wait to meet you.


Take the University Quiz
at the Blue Pyramid.

lol. deci nu a cazut aiurea pe teren sterp CarsonMcCullers si T.Williams, I guess

The Book Quiz : What Book Are You?



You’re Love in the Time of Cholera!
by Gabriel Garcia Marquez
Like Odysseus in a work of Homer, you demonstrate undying loyalty by
sleeping with as many people as you possibly can. But in your heart you never give
consent! This creates a strange quandary of what love really means to you. On the
one hand, you’ve loved the same person your whole life, but on the other, your actions
barely speak to this fact. Whatever you do, stick to bottled water. The other stuff
could get you killed.


Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

hahahhaahhahahhaha………..told ya….. told ya……

vad, vad, vad

toate clipurile muzicale facute de Michel Gondry. salivez si merg mai departe.

just midstorm….

fara sa pot realiza altceva decat culpabilizarea ca acum sunt nevoita sa make up (intr-un weekend) for WEEKS IN A ROW de non-actiune si tergiversare de parazita cu fite.
Ufa.
]
Cu asta ma chinui. Si ma voi tot chinui. A bon entendeur, salut.

« Previous entries