update de culturalizare

dupa un weekend plin de erori si un somn maniaco-depresiv de aproape toata ziua de luni, 3 decembrie 😦 , ma hotarasc sa ascult ceea ce am fost sfatuita sa ascult, doar-doar : Etienne Daho: Cafe Paris le Flore , If, Mon manege a moi, Epaule Tattoo, Comme un igloo etc. si da, rezonez cu penalutzul dandy languros (mai ales cand apare si Charlotte Gainsbourg pe-acolo susotind as always….). Dar persist in optiunile muzicale, ptr ca alternatica e Les Rita Mitsouko (revivalul din capul meu de duminica dimineata, cand acasa la I., intr-o stare de betie avansata, imi dau seama ce mult mi-a lipsit “Marcia Baila” si “C’est comme ca” si multe altele), si aici unde stau acu’ nu prea am loc sa ma zbantui.
deci ca sa incepem cu Fest.Film Francez
vazuta ultima jumatate din “Lady Chatterlay”, productie franceza 2006 si apparently prezentat la Cannes , o oroare de film desuet, care abuzeaza de o imagistica marca Merchant Ivory productions si o face prost, care omoara putina retinere si demnitate a cartii prin melasa limbii franceze, situatiile de melodrama adormitoare, si cateva secvente hilare – la care toata sala era pe jos de ras – de amor panic si solar in pielea goala , cu flori, nimfe, alergatura prin padure and the like. e corectutz structurat, dar ce folos, ca e o oroare, si secventele filmate cu Super 8, in loc sa dea poetic, sunt cireasa de pe tort. Ma lasi….. in fine, pur pariu ca filmul e facut de o tanti regizoare, si asta nu e prea incurajator ptr o feminista aproximativa ca mine.
daaaaar duminica, in compania mamei si surorii , vazut “Moliere”, tot 2006, cu Romain Duris in rolul titular, si – ei bine – lasand la o parte afrodiziacul numit Romain Duris si subiectul interesant in sine si response-ul bun al salii la secventele comice, ramane in continuare un film mai mult ca decent, ceva mai mult decat simpatic si ceva mai putin decat o capodopera, un film cu o structura narativa eficienta – din moment ce ramane invizibila si nu iti sare niciodata in ochi -, cu flashbackuri juste, cu comic relief, qui pro quo-uri si rasturnari de situatie in stilul molieresc cel mai pur, cu personaje secundoare spumoase , ca Ludivine Sagnier si Edouard Baer etc in roluri care le merg manusa. Una peste alta, compozitii de imagine faine, reconstituire credibila – desi ceva mai saracuta ca a suratelor ei din categoria “despre” aka Shakespeare In Love, Jane s.a., si o prestatie actoriceasca a lui Romain Duris la 180grade fata de De Battre…. sau altele, ceea ce demonstreaza pur si simplu ca e un actor Bun. regie lejera, gratioasa, care isi pastreaza miza pana la capat, aceea de biopic partial, fara “teza”, fara socuri majore si entertaining. cele mai fulgurante 2 ore din ultima saptamana, pentru ca filmul neavand “burti” am ramas lipita de ecran cap-coada. ok, ok, m-am enervat ca batranul de langa mine nu mirosea chiar a panselute, si in momentul in care din sala s-a auzit un sforait, m-am panicat gandindu-ma ca provenea din gatlejul lui maica-mea, asezata cu sis ceva mai incolo, si ca era The Shame Of The Evening (stiind ca pana si la Legendele Toamnei, her personal favourite, ajungea sa adoarma si sa traga cate un sforait), dar se pare ca de data asta nu ea era persoana care o comisese…. :))
si theatre-wise
am fost la “Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali ” lallaala, doar ca sa vad daca e chiar asa de prost cum umbla vorba si au lasat sa se inteleaga incidentele marunte e drept, de la premiera. ei bine, am avut 2 surprize :
1- reintalnirea cu publicul de TNB, cu al carui comportament ma dezobisnuisem , caci mai mereu calc in national pe la festivaluri, unde si publicul e cam “de nisa” si ergo diferit. mamma mia, se intra si dupa 10min, in grup zgomotos care – suprapunandu-se scenelor de inceput , de obicei destul de silentioase, striga la plasatoare ca nu isi gasesc locurile – telefoanele suna, pungile de chipsuri fasaie, rasetele si aplauzele suna fals si la comanda, genul de aplauze ale unui public obisnuit cu scenete, poante, teatru de revista TV etc, Cola sfaraie dupa ce sticla este destupata in auzul unei sali (Sala Mare btw) intregi, lumea iese la pipi cand vrea si fara sa-i pese ca deranjeaza in fine toata simptomatologia posibila de Multiplex, cu diferenta ca actorii nu sunt 2D, ci banuiesc ca percep toate astea. e adevarat ca la cat de varza sunt oricum, nu cred ca le strica nici un feng shui, ceea ce ma duce la punctul 2
2- a fost chiar mult mai prost decat m-as fi asteptat. am adormit lejer vreo juma’de ora, pe portiunea mai elegiaca, aia cu monoloage etc – ca de’ orice piesa domne’ tre sa aiba si dinastea, in rest mi se strepezeau dintii din cauza a ceea ce vedeam. prost e putin spus, o voma de piesa, cu decor urat, actori urati, situatii naspa, prafuit, dizgratios, neprofi, cabotin de la un capat la altul, cu cioace sinistre, cu atmosfera si actorie de casa de cultura si cu o lipsa de adevar cum rar mai vezi. in fine. yuk
asta dupa ce vineri vazusem la Bulandra, la gradina icoanei, un spectacol invitat al unor spanioli de la Teatro de la Abaldia sau asa ceva, un soi de muzical-revista-pantomima-dans numit “Imi voi aminti de voi toti”, in care, desi multe lucruri foarte penale se intamplau si acolo, fara sens, fara logica, si cu lipsa de simt al ridicolului, restul de 40% era foarte foarte interesant, inventiv, curat vizual ( de ex. o scena in care am vazut ptr 1-a data pe scena adus procedeul de traveling de pe ecran – si fara turnante, fara nimic, doar 2 actori, o masa si o lampa, si un subiect de discutie) . costume dragute, lipsa asumata de complexe, momente savuroase din cand in cand, altele de o poezie foarte latino si foarte inarcata de amor etc dar suportabila nonetheless, actori seriosi cu spirit de echipa si care, kiar atunci cand in mod clar fac comicarii de “revista” si de Sketch fara pretentii, le iese, si e peste asteptari. Iar exuberanta lor era o exuberanta ok, nu una de oameni care au dat pe gat juma de Saniuta ca sa aiba curajul sa urce pe scena, stiind ca joaca intr-un cacat de piesa cu pretentii serioase, cum erau cei din “Istoria comunismului….”. Concluziile , ei bine, conluziile sunt usor de tras.
si tot sambata seara, de fapt noaptea, dupa ora 2h30, la Inst Fr a fost un soi de cinemix, la care am intentionat sa asist, dar prea prinsa fiind de erorile numite socializari alandala, am stat doar vreo 10min la proiectia + mix-il propriu zis, inainte sa migrez in Frame cu un buluc de oameni (ne)cunoscuti. asa ca nu am retinut mare lucru, decat ca era un film eseu de pe la finele anilor ’80 si ca secventele la care am picat eu erau foaaaarte National Geographic (mi-a amintit de Baraka, dar cu muzica electro). dar lumea statea si casca gura, ca la seratele videoart boring de la Mnac
in rest continuu “jurnalul” de Palahniuk. care devine stresant si repetitiv. poate din cauza traducerii. poate nu. si da, urmeaza si linkul cu Paris le Flore (Etienne Daho si in video apar Virginie Ledoyen si dearest Benjamin Biolay – courtesy of Nenumitul)

She leads a lonely life/ She leads a lonely life….

ei bine cu superhitul Baywatch-in-depresie aforementioned (AceOfBase 😛 ), in varianta sa remixata de niste pusti punkoizi, in castile din urechi, am un moment de fulguranta azi-dimineata pe la 8.30 tocmai debarcata in piata romana din universul sumbru si inter-laced 🙂 al jobului … ma trezesc mergand pe strada luminata oblic de soarele-foarte-sssspecial care rasare de ziua nationala . ma gandesc ca poate n-ar fi rau, daca tot am facut noapte alba, sa stau la parada, in ideea ca multi barbati in uniforma vor spala (macar la nivel vizual) imaginea a multi barbati facand laba care persista, ca un monstru colectiv, pe retina mea, minute in sir dupa ce am iesit din tura. ca ideea mea despre masculinul demn, retinut, siguranta de sine rasata si cu influente saxone accentuate, ideea mea despre idealul masculin se va ridica din noroi si va luci alaturi de tricolor, chipie si sabii stralucitoare 🙂 slabe sanse, mi-am luat o merdenea instead si d la un chiosc Time Out-ul de saptamana asta. si da, am verificat. Nenumitul sta binemersi (asa cum fusesem anuntata) ca tanar boem, expat, putin incruntat si offbeat pe una din paginile glossy si sub poza lui e o mini biografie apetisanta. zambesc amar in timp ce ma ciocnesc de un trecator, ptr ca in acelasi timp merg p trotuar, musc din merdenea, trag din tigara, ma holbez in revista si dau replay rapid la toate amintirile incriminatoare pe care le stiu despre acest jeunehomme cosmetizat. si o tura rapida de adrenalina dinaia de ambitie si ciuda imi zice ca daca el poate, atunci si eu pot, si brusc arunc chistoc, coaja de merdenea, revista si ma cuibaresc la cald in autobuz, cu soarele fix in ochi, cu doua cosuri iesite brusc pe barbie si cu un chef nebun de repetitii. dar mai e pana diseara.
si iaca – nu am facut deloc asa cum imi propusesem, cu alte cuvinte nu am reusit sa-mi iau desuurile fantastice de la I.D.Sarrieri ptr a petrece o..hm… dimineata… dupa-masa… in fine, ziulica torida cu “mr.TicketToRide”, asa k am anulat date-ul si in loc de a-mi urmari interesul fizic, alerg cu limba scoasa dupa cel mental. mda. as usual. mda. si da, probabil ca si azi voi avea parte de glumitele unor barmani natangi cand o sa beau suta de finlandia intre un drum si altul, de frig “Vreo suparare, ceva, papusa?” “A, da ce’de cifre! ce tot calculezi acolo?” (viteza cu care o sa zbori daca imi mai sufli in ceafa). si panica de a nu da peste the wrong people pe strada, la 3 secunde dupa ce am lasat garda jos, vorba vine.
dar exista si lucrusoare minunate – citesc din corespondenta si insemnarile lui Paul Klee, parul imi sta frumos azi, sunt la ai mei (desi tre’sa o conving pe mama sa inceteze sa ma bata la cap cu genialitatea penalilor stil Mircea Badea, Supernanny, Dan Diaconescu 😦 etc) refacandu-mi provizia de pulovere, si ma simt destul de spre foarte plina de idei ptr scoala.
si inca o data ( a cata?) ma intreb de ce nu am dat la mateinfo la liceu, de ce nu ma duc sa vad si eu cum e in Dragonul Rosu/Europa, si de ce nu tin regim. Mylene Farmer si un trip , anyone? 😉

in spatele cearcanelor umbla vinisoarele rosii

nu stiu, e de bine, e de rau, e chestie de feng-shui ratat sau de karma sincopata, dar realmente nu reusesc sa inteleg incontro ma indrept. nu e vba de vreo senzatie de mal-de-vivre sau de bovarism prost-temperat, pur si simplu nu imi dau seama de directia in care se indreapta lucrurile. simt foarte pregnant ca se apropie o rascruce, ceva, dar ma depasesc circumstantele si nu pot nici s-o ard profetic, la modul “se apropie iluminarea si iesirea din pestera necunoasterii” bla. in fine, ce sa mai, e 5 jumate dimineata, sunt tot la job, si nu prea exista lucruri sympa care sa-mi creasca tonusul. nu are rost sa continuu forajul tip “dear diary, you’re the only one who gets me”, ca n-are rost. sunt multi care inteleg, dar nu mana lor protectoare ma va scoate din rahat….
in rest, recently seen : “Gangster No.1” – whoaaaaaaaauuuuu!!!!!! Paul Bettany miam miam delir ultraviolent magnetizant incredibil de amalgamat stilistic siiiiiiii ladies and gentlemen Malcolm McDowell , cu alte cuvinte Alex din Portocala la 60 de ani si nepotul lui cu alura de Edvard Munch-meets-Tarantino-meets-cockney stylishness…… aaaaaah ce clasa e filmul asta…. cu toate ca povestea e usurica.. eram in awe aseara, ma plimbam prin camera intre secvente, asteptand sa scada palpitatiile provocate de razorsharp dialogue si de vibe-ul ametitor de masculinitate.
si in dupa-masa asta, “Gosford Park”, revazut si salivat apropo de savoir faire-ul regretatului Altman, de precizia detaliului, de justetea caracterizarii personajelor, de documentare, de impletirea excelenta a planurilor si actoria!!! frate, Helen Mirren si Ellen Atkins si Maggie Smith si Emily Watson si Alan Bates si Derek Jacobi si Clive Owen, si Kristin Scott Thomas (ei bine, da, pana si ea joaca bine aici…) si si si o groaza din actorii aia pe care ii tot vezi in filmele bune, niciodata pe afis, intotdeauna in roluri secundare, kiar episodice, pe care le fac excelent si tocmai de-aia nu-i distingi de restul filmului si nu-ti amintesti niciodata cum ii cheama 🙂 in orice caz, my favourite Altman in afara de The Player si de Mash
si da, Jurnalul lui Palahniuk mere destul de greu, ptr ca intre timp tre’sa rezolv n-spe mii de ghinioane si rahaturi organizatorice, si cum prind ceva timp liber, in loc sa stau cu cartea-n brate (care carte apropo e mult prea sordid-gloomy ptr ce am eu nevoie acum) prefer sa trag un pui de somn – nu de frumusete, ci de supravietuire.
sper ca va veni si vremea a ceea ce cheama “luxe, calme et volupte” si a carui savoare am uitat-o de cand cu bonurile de masa frugala, cafeaua la dozator, intre un stres si altul, si orele de rutina.

ei bine, this is their church… this is where they heal their….

• L’animatrice doit conserver le meme pseudonyme & le meme personnage tout au long de sa connexion.
• Le dialogue doit etre OBLIGATOIREMENT ORIENTE SEXE ; le client qui dit rechercher autre chose est peut etre timide, ne sait pas ce qu il recherche ou n’ose pas avouer clairement son desir.
• Lorsque l’animatrice est en dialogue avec un connecte, ceux qui sont en liste d’attente ecoutent les conversations precedentes. Cela peut suffire a leur plaisir meme si vous ne les avez pas eu en direct. De cette facon, il est possible de satisfaire plusieurs clients en meme temps: pensez-y constamment et soyez genereuse dans votre dialogue.
• Il est tres important de penser a vous renouveler et a ne pas faire toujours le meme dialogue, afin d’eviter la monotonie & l’impression du deja-vu chez le connecte, tout en conservant la coherence de votre personnage.
• L’animatrice doit satisfaire la demande du client tout en respectant les criteres d’animation et l’amener a la jouissance en simulant l’acte sexuel jusqu’a l’orgasme (sauf s’il raccroche avant pour quelque motif que ce soit ; ce n’est pas la peine de vous epuiser pour rien+ ).
• L’animatrice doit aider le connecte a exprimer ses desirs & ses fantasmes. Un client satisfait reviendra pour vous retrouver et en savoir plus sur vous. C’est ainsi que se met en place la fidelisation.
• Plus votre prestation sera satisfaisante, plus vous donnerez envie au client de revenir sur le reseau. N’hesitez pas a le chouchouter, a lui demander s’il aime ce que vous lui proposez, ce qu’il ressent comme plaisir, en le flattant sans demi-mesure, et surtout en repetant de temps en temps son prenom au cours de la conversation.
• S’adresser au client en lui parlant toujours au present, en lui decrivant le plus precisement possible l’acte sexuel, des preliminaires a la penetration.
• L’animatrice ne doit pas hesiter a faire allusion a des details de la vie quotidienne (jour, nuit, heure… etc.) pour montrer aux connectes qu’elle n’est pas un robot mais une vraie femme qui parle en direct avec eux.
• Il faut etre a l’ecoute du client et le laisser parler+ Vous ne faites pas un monologue +++
• Vous etes dans un dialogue et la qualite de celui-ci excitera d’autant plus les clients en attente. Bien sur certains parlent peu ou pas du tout: dans ce cas, il faudra vous adapter et faire preuve d’imagination en decrivant l’acte des preliminaires a l’orgasme, en nommant les parties du corps, les parties genitales et intimes, … Donnez un maximum de details en prenant votre temps.
• RESPECTEZ LE CONNECTE & FAITES VOUS RESPECTER.
• Quelques idees:
o Embrasser avec ses levres, sa langue… etc
o Toucher &caresser les tetons, les organes genitaux, les pieds & toutes les parties du corps.
o Explorer toutes les differentes zones erogenes.
o Stimuler le plaisir par un strip-tease ou toutes autres attitudes exhibitionnistes.
o Se masturber devant le connecte ou le masturber.
o Proposer des massages.
o Emettre des sons, des rales, crier& raler de plaisir.
o Suggerer differentes positions.
o Proposer des jeux de role.
o Montrer avant tout que vous prenez du plaisir +

—– Original Message —- From: popa alexandra-georgiana To: xxxxxxxxxx Sent: Tuesday, 27 November, 2007 10:14:51 PM Subject: hei rayo de sol

[ o s-o iau ca la chestionar, ca sa nu ametesc kiar cu totul…]
……uuui anunta-ma cum mai esti pretty please sa stiu sa nu ma ingrijorez prea mult
merg bine repetitiile?
hm… destul de bine, adica ar merge si mai bine daca nu m-ar urmari tot soiul de ghinioane, gen imi racesc actorii unul dupa celalalt, ma duc cu cineva cu masina la un depozit de materiale si fac accident pe drum, ptr ca un politist beat (culmea!) ne tamponeaza masina…, mi se fura din sala in care repet 10 metri de panza de catre cineva de la anul I … Balint e din ce in ce mai ciufut, Iulia e ferm convinsa ca e antitalent, Alexandra e toata ziua-buna ziua chemata la TVR, unde face pe blonda proasta intr-un sitcom de 2 lei – i wonder why she stoops so low.. Puiu e surmenat, ca repeta la 4-5 proiecte in fiecare zi si a ajuns aproape sa le incurce… oooof…. singura chestie care merge e partea cu proiectiile , care chiar o sa iasa decent si interesant.. in fine, personal simt ca treaba mea “creativa” la Crave s-a terminat, si ca acum urmeaza doar partea de decorator-masinist si de promovare, care sunt cele mai boring, dar absolut vitale
– pe 8/12 avem repetitie generala, si pe 11, 12 si/sau 13 il prezentam in scoala. am gasit si o modalitate sa aducem si o gradena in salita aia, asa ca hopefully vor intra cam 20-25 (hai, 30, daca se mai sta si in picioare) oameni in sala, ceea ce e f.ok.
-iti trimit cateva poze de la repetitii, din cele pe care s-ar putea sa le folosim (prelucrate, evident), pentru afis

esti hranita indeajuns?
da, doar ca mananc foaaaaaarte neregulat si foarte putin, iar astfel efectul lor se anuleaza (no weight loss, i’m afraid…. ) si da, cancerul sta bine, pall mall ul zilnic proletar sa traiasca!
ai caldura in micuta ta mansarda?
aici e tricky, caci priza e cam fucked up si la o simpla impiedicare de firul de la prelungitor, se fute priza si ergo ciuciu resou,…. e minunata caldura uscata si cu reflexe rosiatice pe peretii mansardei, dar te trezesti dimineata (sau, ma rog, p la 11 in cazul meu, dupa ce vin d la job dimineata) in sweat si cu fata umflata de caldura lool
puiu se comporta frumos sau iti da batai de cap?
cu puiu aproape ca nu ne intalnim decat la repetitii, dar ne permitem sa ne gandim unul la celalalt de temps en temps, ergo el fura pahare de whisky de la events-urile la care participa ca dansator sau mim, si eu imprumut Naked Lunch in engleza ca sa-i-l dau sa citeasca si tin supa – supa la minut, of corz – la cald
in rest, ne facem lista de imbunatatiri la mansarda si delegarea responsabilitatilor de curatenie de Craciun si ne pregatim sa implinim un an de cand ne-am mutat impreuna.. btw, cred ca el si valentina sunt impreuna for good , de data aceasta mai in vazul tuturor.. sau poate iar ma inseala ochii si spun tampenii… asa mi-as dori sa se hotarasca odata copiii astia ce vor…

vin la tine pe la sfarsitul lunii decembrie sa iti pictez un mic perete al mansardei?
aici e simplu – daca hans iti lasa timp sa respiri…..

ce cadouri vrei de craciun?
in principiu, cand zici Craciun pentru mine zici pat si saltea de la Ikea – ma chinui sa am banii gata pana atunci,
si in afara de asta, nu ma astept decat la prostioare armonioase si pline de caldura , caci de “lucruri serioase” si
investitii “comme il faut” nu-mi arde…
mergi cu mine la IKEA ? (da da da! stiu ca vrei hai sa luam ghirlande cu stelute)
well, speaking of which! la Ikea am fost de vreo 3 ori in ultima luna, cu cumparaturi ptr Crave si momentan mi s-a acrit, mai ales ca in mod sigur va trebui sa merg pe acolo in jur de 15/12 ca sa-mi iau pat etc, asa ca daca am putea postpone pana atunci minunatul trip ikeatic, ar fi genial
iti hidratezi pielea indeajuns?
:))))))))))))))) aici ai nimerit-o…. chiar alaltaieri mi-am dat ultimii bani pe luna asta din cei alocabili sanatatii si “bien-etre” personal, pe o crema de la Vichy, ca ma saturasem sa dau iama in Apidermin-ul gretos al mamei d fiecare data cand ajung pe la ai mei, ptr hidratarea moacei. asa k m-am ales cu o crema cu textura traznet, gaura in buget, si fata rozalie care induce oamenii in eroare cum ca as duce-o magnific in perioada asta (aaaarrrghhhh)
ce naspa e sa comunicam cam o data sau de doua ori pe luna – ti-e dor de mine la fel de mult cum imi e si mie dor de tine? (uite atat de mult : deschide laaaaaaaaaarg bratele ca in felicitari)
……………… ce sa mai zic si eu….. vai de steaua noastra……………………
am chef sa mergem la un film la cinemateca .vrei?
pana una alta e fest f francez, si tare mi-ar place sa mergem sa vedem Persepolis impreuna, ca cica e un super film… sau altul daca vezi ceva in program care iti face cu ochiul,mai ales k e si ceva editie speciala dedicata lui Ludivine Sagnier (prietenii stiu de ce)… si indiferent de posibilele intalniri de neevitat cu persoane absolument-a-eviter , la urma urmei experienta filmica, cu tine alaturi, imi lipseste foarte tare
cum merge slujba?
iti atasez ceea ce , cu lacrimi de rasu’plansu’ am citit intr-o buna noapte prins in piuneze pe peretele de langa cabina de audiotel la care lucram, si pe care nu m-am putut abtine sa nu le copiez pe calc…. in rest, castig la fel de bine ca inainte, dar – fireste – mai toti banii intra in piesa si in investitiile comsumabile de pana acum, si in nenumaratele penalizari (biblio, RATb, intretineri, recuperat linia de la telefon) de care mi-e impanzita viata de bo-bo sihastra lol… daca o citesti la tine in cap cu intonatia de “zen leadership” corespunzatoare vei vedea de ce m-am amuzat o seara intreaga… tipa mea preferata de la live, – si totusi, cea care arata cel mai mult a curva – mi-a promis ca vine la piesa, in timp ce bea din al catelea?energizant pe noaptea aceea si se plangea ca uraste sa munceasca
cand e la ciclu…. lol, same as us, numai ca la ele aceasta replica are cu totul alte valente…..
si mai e un detaliu naspa – la fel ca oracolele, templele, bisericile, sistemul bancar sau nonstopurile alimentare, pravalia labei online is supposed to never shut down, asa ca se lucreaza la firma si de Craciun si de Anul nou. mai intai am ras ca la o gluma buna, apoi, cand mi s-a spus ca e pe bune, si ca e foarte posibil sa lucrez fie in noaptea de 24-25/12, fie – si mai rau – in noaptea de 31/12- 01/01, mi-a inghetat rictusul si m-am pomenit rugandu-ma fierbinte sa nu dam cu banul cine o sa ramana in noptile alea, ca la norocul meu… of…

am terminat de citit Belle de Jour -jurnalul unei prostituate si acum sunt la Florian Zeller – Fascinatia Raului….tu?
tocmai citesc “Jurnalul” lui Chuck Palahniuk, dupa ce m-am delectat citind in momentele moarte de la munca, din “Nuvelele ” lui B.Vian, din volumul ala cu coperta de Helmut Newton cu gagica bruneta si focoasa in director’s chair in plin desert kansas-ian… in fine, ca nuca in perete si nici o legatura cu continutul, dar sa trecem peste… ah, si citesc si un roman scris de tipul care a scris piesa pe care am ales-o pentru licenta, se cheama “Visage Retrouve” si autorul se cheama Wajdi Mouawad, si e o combinatie de “Micul Print”, Jonathan Coe – ca impletire de planuri – si Holden Caulfield, ca atitudine.
btw, iti atasez si textul meu ptr spectacolul de licenta – pe care am reusit sa-l traduc din franceza quebecoise – aaaarggghhh, horrenduous – cu o tipa de la litere mai desteapta decat parea. astept sa ai timp sa-l citesti si sa-mi zici parerea ta. e pe tipul monoloage (ba vulgare, ba onirice) stream-of-consciousness.
ai votat duminica asta?
nu, spre rusinea mea, e chiar prima votare, de orice fel, pe care o ratez – de cand mi-am inceput viata de cetatean, dar sincer, duminica am avut filmare toata ziua pentru proiectiile de la Crave,asa ca no more zoon politikon ptr mine these days… cum a fost la supraveghere?
ne vedem la un ceai duminica viitoare?
hope so, dar n-as sti inca sa-ti spun nimic, ptr asta am si platit si deblocat telefonul, ca sa devina posibile revederile
sufar putin de EDS aka Elena – Deprivation Syndrome 😦
stiu ca ti-au taiat telefonul si ca la e-mail ai acces sporadic but we can communicate you know 😉 drop by my place anytime – i have chocolate!

*pfttiiiiu nu ma asteptam sa compun un email de tip “chestionar inchizitiv de personalitate” (sau poate “inchizitor”?!) forgive me ^^

+ am o invitatie pentru doua persoane pt data de 5 decembrie 2007.
E un spectacol al trupei Mayumana din Israel ( de acrobati actori dansatori saltimbanci) care se vor destrabala pe scena la palatul copiilor incepand cu ora 19.
suna mai mult decat fun nu?
please spune-mi daca vrei sa vii imediat cum primesti emailul pt ca tata trebuie sa sune organizatorii si sa spuna numele persoanelor care vin la eveniment.
mi-as dori foarte mult, dar tot pe data de 5 e premiera la spectacolul de licenta de la actorie de la o grupa din anul paralel cu “A 12-a noapte”, si eu ii ajut la lumini, (ma rog, eu si cu Mazgareanu), partea proasta e ca nu stiu la ce ora se prezinta si sincer, tare ma tem sa nu fie tot de la o ora gen 7 sau 8… deci, n-as putea sa-ti promit nimic

aa si in caz ca esti curioasa eu sunt foarte bine *YYEEEYYYYY…ma vindec ….fara sentimentul acela cah scarbos de sfarseala si cu o mare pofta de viata ^____^

te iubesc
si te imprejmuiesc
cu bratele mele ca de copacel!
dormi frumos ia vitamine si bea mult ceai
-* tocmai imi facem ceai, si, apropo, Dana (ET) s-a angajat la o ceainarie de pe langa gradina Icoanei, care se cheama “Serendipity”, am fost sa o vad intr-o zi….arata foarte dragut, desi o sa vezi de ce e un loc asa bizar… poate mergem acolo sa bem ceai next time we see each other…
cius ~

quand il y a moins de retrouvailles, il y a plus de lettres

mail copy-paste-uit de la alexandra, care ma determina sa ma apuc din nou de notat chestii, care, altfel, din cauza a mii de griji bune si rele, administrative si creative, din lene sau din surmenaj, ar merge pe apa sambetei…..

hey carihna!

multumesc mult de tot pentru mesajul dragut dinlauntrul telefonului meu.
you’re perfectly right “i can do it” ra ta taaaah :)))))
..m-a facut zambitoare si tampa pentru a split second si cui sa-i multumesc daca nu tie si a selected few personas in viata mea care au privilegiul de ma scurcircuita cerebral ( a se vedea oli si “hans” :PP) si cecci la este un email care sa te “informeze” ca yes yes i’m doing peachy si chiar nu am avut momente de low de cand te-am sunat ultima oara, e ca si cum am luat un plus de energie si putere dupa discutia cu maica mea….hmmm
acum stau peste paturi si pe beany bag-ul meu fuchsia si citesc middlesex cu ambitia sa-i vin de hac in seara asta pentru ca ma asteapta atat de multe carti frumoase de citit si daca intorc spatele vad un teanc simpatic din ele facandu-mi cu ochiul….totusi este inca o masura a calitatii in fata cantitatii ;))…am de gand saptamana asta sa merg la expozitia shic 😛 de la muzeul national de arta (cea cu arta spaniola yey!) si dap pe 25 noiembrie voi asista la vot ca supervizor isn’t it cool – little me si dedesubturile murdare ale politicii romanesti…wow suna a nume de bestseller 😉
moo ha ha ..stai linistita fac asta doar pentru bani , jusr solemn ca nu am alt interes sa-i zicem “experential” de a ma infiltra in deceptionanta politica romaneasca
ahhhhh speaking of which , fa cunostiinta cu ahmed (daca nu-l stii deja e cazul) :

ufffffff si vreau sa te iau in brate si sa te smotocesc si sa-ti aduc sandwishuri in timp ce lucrezi super aciuata pentru piesa ta magnifica in care ai investit atat si sa fim ironice una cu alta in conversatiile noastre vraiment spumoase oh la la cum suntem de obicei…fuck chestia asta suna putin a sarah kane streamish nu? brrrr this woman’s spirit is contagious…si dap sapt viitoare e unifest si monica prietena mea ma bate la cap sa luam bilete gratis sa vedem dulcea pasare a a tineretii and i think i’ll go stii doar e tenesee our mutual friend chiar daca in romana 😉
ikissyourbrightforeheadthatsparkleswithcreativethinking
an and and…da!

pei stii ca te iubesc nu?
cam despre asta-i vorba in mare

fie ca ploaia sa nu te deprime si ca alte conditii fiziologice sa nu indrazneasca sa stea in calea succesului tau teatral!
i’m by your side si mi-ar placea sa te vad repetand pentru piesa sometimes soon

nuff said!
^^^

besos sencillos y carinosos

Observatii colaterale: 4 oameni in schema grabita

Tipul cu alura de post-Alex Leo Serban, cu unghiile calcifiate si pete/rani care urlau “sifilis” pe antebrate, tipul acesta a stat langa mine mai bine de 5 statii in 311, cu un miros dulceag de fructe putrede emanand din el spre mine. Cu trench de piele roasa a la film noir prost, cu lantug de gablontz la ochelari, si eu care nu puteam decat sa ma gandesc cat de stupid e ca “highlight”-ul zilei e faptul ca am aflat ca nunta fiicei fostei colege de facultate la care vrea sa ma traga mama beneficiaza pe post de ginerica de Cheloo de la Parazitii. Veste care mi-a provocat o picare paralela cu planul propriu a fetei mele, si un gust salciu in avans.
Apoi tipa cu alura de post-PJ Harvey trecuta prin zeci de dezintoxicari si mult mai multe intoxicari, care zacea pe banca de pe la Piata Muncii, cu ciorapi din plasa neagra, pana la jumatatea gambei, cu o haina din vinil rosu si cu culoarea parului neidentificabila si cu un copil mic intins incomod in bratele ei. Trist, dar nu mai trist decat…
…tipul si tipa – ea, prototipul matroanei fellinian-dambovitene, el o mixtura sinistra de Mr.Bean la senectute “altoit” cu Anthony Perkins si Ciorbea, si matreata all over – care conduc, de dupa un culoar murdar si intunecos, de dupa 2 caini betegi tolaniti pe jos si de dupa perdelute din materialul din care se faceau fetele de masa ale catedrei in generala si husele scaunelor de sofer in autobuz – ei bine, conduc o carciuma imputita de/cu muncitori pe numele ei “Z****”, si care vor pleca “de data asta” in vacanta in circuit de 8 zile “doar” la castelele Bavariei. Data trecuta au fost cele de pe Valea Loirei.
In momente ca astea, nu ma mai gandesc la diversitatea uimitoare a gradinii lumii asteia, ci daca mai au vreo relevanta “Rezolutiile tampite pentru o viata mai putin tampita” pe care le scriu mare si labartat in caietul meu , proasta de mine.
wjohnson.jpg

Post-profesional si ante-diluvian

sherman_untitled_175.jpgsherman_jpg.jpg
I spy a boy, I spy a girl.
I spy the worst place in the world,
in the whole wide world.
Oh you didn’t do bad,
you made it out,
I’m still stuck here oh but I’ll get out.
Oh yeah I’ll get out.
Can’t you see the giant that walks around you seeing through your petty lives?
Do you think I do these things for real?
I do these things just so I survive.
And you know I will survive.
It may look to the untrained eye,
I’m sitting on my arse all day.
I’m biding time until I take you all on.
My Lords and Ladies,
I will prevail,
I cannot fail.
Cos I spy.
Oh I’ve got your numbers,
taken notes,
I know the ways your minds work;
I’ve studied.
And your minds are just the same as mine
except that you are clever swines,
you never let mask slip,
you never admit to it,
you’re never hurried.
Oh no no no.
And every night I hone my plan
how I will get my satisfaction,
how I will blow your paradise away away, away.
Cos I spy.
And it’s just like in the old days –
I used to compose my own critical notices in my head.
“The crowd gasp at Cocker’s masterful control of the bicycle,
skilfully avoiding the dog turd next to the corner shop.”
Imagining a blue plaque
above the place I first ever touched a girl’s chest,
but hold on,
you’ve got to wait for the best.
You see you should take me seriously.
Very seriously indeed.
Cause I’ve been sleeping with your wife for the past sixteen weeks,
smoking your cigarettes,
drinking your brandy,
messing up the bed that you chose together.
And in all that time I just wanted you to come home unexpectedly one afternoon,
and catch us at it in the front room.
You see I spy for a living,
and I specialise in revenge,
on taking the things I know will cause you pain.
I can’t help it,
I was dragged up.
My favourite parks are car parks,
grass is something you smoke,
birds are something you shag.
Take your “Year in Provence”
and shove it up your arse.
Your Ladbroke Grove looks turn me on, yeah.
With roach burns in designer dresses,
skin stretched tight over high cheek-bones,
and thousands of tiny dryness lines beating a path to the corners of your eyes.
And every night I hatch my plan,
it’s not a case of woman v man.
It’s more a case of haves against haven’ts.
And I just happen to have got what you need,
just exactly what you need yeah.
La la la la la la la la la la,
in the midnight hour.
La la la la la la la la la la,
I will come to you,
I will come to you,
I will take you from this sickness,
dinner parties and champagne,
I’ll hold your body and make it sing again.
Come on – sing again,
let’s sing again, oh yeah,
Cos I spy,
yes,
I spy.
I spy a boy,
and I spy a girl.
I spy the chance,
to change the world,
to change your world.

Cu ura, patima si cel mai amar grin (ca nu pot sa-i zic zambet) pe care l-am avut de mult timp. Si cu madama Cindy Sherman fiind, mai mult ca sigur, on similar wavelenghts….

The University Quiz: Which University are you?



You’re the University of Virginia!
A fan of nickels and the Declaration of Independence, you
are an established member of the good old boys club. You spent a long time
trying to exclude people, but now you have managed to get a lot of
publicity for being good at publicity. Though you do have a darker side,
delving into Poe and pyromania. Some have said that you’re best known for
being a bit rotund. Still, people can’t wait to meet you.


Take the University Quiz
at the Blue Pyramid.

lol. deci nu a cazut aiurea pe teren sterp CarsonMcCullers si T.Williams, I guess

The Book Quiz : What Book Are You?



You’re Love in the Time of Cholera!
by Gabriel Garcia Marquez
Like Odysseus in a work of Homer, you demonstrate undying loyalty by
sleeping with as many people as you possibly can. But in your heart you never give
consent! This creates a strange quandary of what love really means to you. On the
one hand, you’ve loved the same person your whole life, but on the other, your actions
barely speak to this fact. Whatever you do, stick to bottled water. The other stuff
could get you killed.


Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

hahahhaahhahahhaha………..told ya….. told ya……

Newer entries » · « Older entries